Despre mediere

Medierea reprezintă o modalitate alternativă de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate și confidentialitate.
Medierea se bazează pe încrederea pe care părțile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele și să le sprijine pentru soluționarea conflictului, prin obținerea unei soluții reciproc convenabile, eficiente și durabile.


 

Când se poate apela la mediere?
Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere în mod voluntar, atat înainte cât şi după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, convenind să soluţioneze pe această cale orice conflicte în materie civilă, comercială, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.Se mai poate apela la mediere şi pentru rezolvarea unor dispute diverse care nu presupun neapărat o procedura de arbitraj sau sesizarea instantei de judecată.

Cui se adresează medierea?
În conformitate cu dispozițiile din Legea nr. 192/2006 privind medierea, oricine este interesat în stingerea unei dispute/ unuiconflict pe calea alternativă a medierii poate apela la această procedură.

Este medierea obligatorie?
Procedura medierii nu este obligatorie.Organele judiciare şi arbitrale, cât şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale informează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.

De ce să alegeți medierea dacă vă aflați într-un conflict cu cineva?
• Procedura este simplă și rapidă
• Costurile sunt reduse considerabil
• Sunt satisfăcute interesele tuturor celor implicați
• Ședința de mediere este confidențială
• În timpul medierii părțile dețin controlul și găsesc singure soluții pentru conflictul apărut, nu se supun voinței unui terț
• Prin aceasta procedură, părțile vor căuta împreuna soluțiile care să-i unească, vor alege acele soluții care sa le păstreze relațiile și nu ca să-i dezbine, cum se întâmplă în instanță
• Dacă părțile nu ajung la o înțelegere, acestea se pot adresa instanțelor de judecată

Care este rolul mediatorului?
Mediatorul este o persoană autorizată de Consiliul de mediere, calificată și competentă în condițiile legii. Acesta este imparțial, neutru și protejează liberul consimțământ al persoanelor implicate;
Mediatorul creează climatul care permite părților să lucreze împreună pentru dezvoltarea unui acord, urmând o procedură de soluționare amiabilă a conflictelor;

Rolul mediatorului este să conducă procesul de mediere, să faciliteze comunicarea, să asiste părțile în negociere, să ajute părtile să-și găsească propriile soluții și să ajute părțile să ajungă la un acord pentru rezolvarea disputei.
Mediatorul sprijină părțile să discute problemele într-o manieră organizată și disciplinată, îi încurajează să evalueze soluțiile convenabile.
Mediatorul nu joacă rolul de avocat pentru niciuna dintre părți, așa cum mediatorul nu acordă consultanță juridică. De asemenea, mediatorul nu este factor de decizie, nu este judecător, consilier financiar, terapeut sau prieten.
 Mediatorul are o sarcină bine definită: să ajute cele două părți să ajungă pe cât posibil la un acord reciproc acceptat.

Tipuri de conflicte care pot fi mediate:
Drept civil: litigii precum: granițuiri, revendicări, evacuări, pretenții, obligația de a face, partaje, succesiuni, executarea contractelor de diferite tipuri (vânzare-cumpărare cu plata în rate, închiriere, leasing, de împrumut, de folosință etc.), executări silite, executarea obligațiilor de altă natură decât cele contractuale, stabilirea situației daunelor materiale și/sau morale, uzucapiuni sau accesiuni imobiliare în contradictoriu cu o persoană fizică, asigurări, raporturi locative etc.

Drept comercial: executarea contractelor, interpretarea clauzelor contractuale, rezilierea sau rezoluțiunea contractelor, pretențiile comerciale izvorâte din neexecutaea sau executarea cu întârziere a contractelor, conflictele dintre diferite compartimente ale societății, conflictele între angajați, angajat și angajator, orice situație conflictuală generată în derularea contractelor de natură comercială,  conflictele ivite între societățile comerciale partenere, conflictele apărute în interiorul acestora precum și conflicte apărute între societăți comerciale persoane juridice și persoane fizice (în calitate de beneficiari, prestatori, etc),contracte comerciale în derulare, dar și contracte ajunse la finalul executării lor și asupra cărora există neînțelegeri.

Dreptul familiei: continuarea căsătoriei, împărțirea bunurilor mobile și imobile în cazul divorțului, comunicarea dintre soți/părinți – copii,  exercițiul drepturilor părintești, contribuția părinților la întretinerea copiilor, stabilirea domiciliului copiilor, educația copiilor, petrecerea vacanțelor și sărbătorilor, pensia, plata datoriilor şi orice alte neînțelegeri cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.

Dreptul penal: – În materie penală, medierea se poate face în cazul acelor infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală. (art. 67 alin. 2 din Legea nr. 192/2006).

Dreptul muncii - Conflictele de muncă privesc în general aspecte legate de continuarea/încetarea/derularea unui contract individual de muncă, contractele colective de muncă, precum  şiconflictele de la locul de muncă care apar între colegi sau departamente.

Protecția consumatorului: refuzul agenților economici de a primi sau de a înlocui bunurile defecte achiziționate sau de a restitui contravaloarea bunurilor respective consumatorilor, înscrierea în contractul de achiziție a unor clauze abuzive ce au consecințe păgubitoare pentru consumatori, nerespectarea clauzelor contractuale, fapt ce determină cauzarea unor prejudicii pentru consumatori, vânzarea de către agenții economici de produse cu lipsuri la gramaj sau metraj, încalcarea unor drepturi pe care legile țării noastre sau cele comunitare le prevad cu privire la protecția consumatorului, vânzarea de către agenții economici a unor produse cu etichete false, prin care îl induce în eroare pe consumator, cauzându-se astfel multiple prejudicii acestuia, etc.

Malpraxis: respectiv eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice. Medierea cazurilor de malpraxis permite o importantă economie de timp si evitatea stresului generat de un litigiu derulat în fața instanței de judecată.     

Litigii bancare  precum: dobânzi calculate greșit, creșterea nejustificată a dobânzilor și a comisioanelor pe perioada derulării contractului, introducerea de noi comisioane nestipulate în contract, necomunicarea majorării ratei dobanzii și a comisioanelor,  modificarea clauzelor contractuale fără acordul părților,  înregistrarea nejustificată ca rău platnic la Biroul de Credit,  clauzele abuzive din contractele existente, renegocierea contractelor de credit, alte tipuri de conflicte financiar bancare, achitarea cu întârzierea în mod repetat a ratelor și a dobânzilor, neplata la timp de către clienți a ratelor la credite, refuzul clienților de a achita dobânzile și majorările calculate legal,  renegocierea contractelor de credit,  litigii intervenite între bănci și colaboratorii externi, fraude bancare si altele.